« »
 
ALBARE 1, ALBARE 2, ALBICARE.
[]« 1 albare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 163c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ALBARE1
1. ALBARE, Vallum, fossa, Gall. Fossé. Charta ann. 1162. in Hist. MS. monast. S. Andr. Avinion. fol. 35. v° :
Totum et integrum, sine ulla retentione, præfato monasterio et monachis miserunt in pignore, præter ferraginem cum Albaribus, quæ circumducta ad pedem Caremute est.
Vide Albarum. []
[]« 2 albare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 164a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ALBARE2
2. ALBARE, Dealbare. Glossar. Provinc. Lat. ex Cod. reg. 7657 : Enblanquir, Prov. Albare, albidare. Gemm. Gemm : Albare, Album facere. Vocabulum exstat apud Priscianum Perieg. vers. 431.
[]« Albicare » (par L. Favre, 1883–1887), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 167c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ALBICARE
ALBICARE. Ut Albare. Dief.