« »
 
EXCUBARE 1, EXCUBARE 2.
[]« 1 excubare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 3, col. 352a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/EXCUBARE1
1. EXCUBARE, E cubili surgere, Gall. Sortir du lit. Comœd. sine nomine act. 6. sc. 4. ex Cod. reg. 8163 :
Mane nimis est, ante lucanum applicui, nondum Celius Excubavit, ostia clausa sunt.
Vide Excubitare.
[]« 2 excubare » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 3, col. 352a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/EXCUBARE2