« »
 
ALARE 1, ALARE 2, ALARE 3, ALGARE.
[]« 1 alare » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 159a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ALARE1
1. ALARE, Alis aërem agitare. Papias MS. Bitur. : Alo, auram moveo, quasi ab Ala, unde Alitus pro Alatus, id est, spiritus, flatus. Hic auctor Alitus pro halitus scripsit, ut illi voci facilius talem qualem daret originem.
L. Henschel, 1840–1850.
Hinc secundum Sa Rosa de Viterbo Elucidarii tom. 1. pag. 67 : Alara, Instrumentum quo acolythus pellit muscas de capite et facie missam celebrantis. Charta æræ 959. Alara una de alvejei.
[]« 2 alare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 159a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ALARE2
2. ALARE pro Halare, insufflare, aspirare. Missale Burdegal. MS. ex Cod. reg. 871. ubi de benedictione fontium :
Hic Alet (sacerdos) ter in aquam.
Supra :
Insufflando in fontem tribus vicibus.
Stertere. Dief.
[]« 3 alare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 159a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ALARE3
3. ALARE, Expandere. Glossar. Lat. Gall. ann. 1352. ex Cod. reg. 4120 : Alare, Estandre Gemm. Gemm. :
Alare, i. e. Alas extendere vel brachia.
[]« Algare » (par L. Favre, 1883–1887), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 176b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ALGARE
ALGARE. Spirare, cf. alare. Dief.