« »
 
[]« Lancinare » (par C. du Cange, 1678), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 5, col. 022b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/LANCINARE
LANCINARE, Bellicare, trucidare, lacerare, apud Papiam. Gloss. Sangerm. MS. n. 501 : Lancinare, Bellicare, trucidare, lacessere, laniare. Joh. de Janua : Lancinare, a Lancea, Lanceis ludere, vel confligere, vel lancea percutere, vel lanceare. Gloss. Lat. Gall. Sangerman. MS. : Lancinare vel Lanceare, Lancerer, c'est ferir ou jouer de lance. Gloss. Lat. Gr. : Lancinat, ϰαταϰνίζει. Aliæ Græc. Lat. : Κατανίζω, Lanio. Verbo Lancinare, pro lacerare aut vexare usi sunt Solinus, Plinius, Catullus, Seneca, Tertullianus et alii recentiores.
Lancinator, Carnifex. Flodoardus lib. 4. Hist. Remens. cap. 52 :
Eodem tempore, quo hæc sacra virgo passa est, Lancinator ejus Riciovarus per urbem Remensem transiens,.... trucidari præcepit.