« Lancinare » (par C. , 1678), dans , et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 5, col. 022b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/LANCINARE
LANCINARE,
Bellicare, trucidare, lacerare, apud Papiam. Gloss. Sangerm. MS. n. 501 :
Lancinare, Bellicare, trucidare, lacessere, laniare.Joh. de Janua :
Lancinare, a Lancea, Lanceis ludere, vel confligere, vel lancea percutere, vel lanceare.Gloss. Lat. Gall. Sangerman. MS. :
Lancinare vel Lanceare, Lancerer, c'est ferir ou jouer de lance.Gloss. Lat. Gr. :
Lancinat, ϰαταϰνίζει.Aliæ Græc. Lat. :
Κατανίζω, Lanio.Verbo Lancinare, pro lacerare aut vexare usi sunt Solinus, Plinius, Catullus, Seneca, Tertullianus et alii recentiores.
Lancinator, Carnifex. Flodoardus lib. 4. Hist. Remens. cap. 52 :
Eodem tempore, quo hæc sacra virgo passa est, Lancinator ejus Riciovarus per urbem Remensem transiens,.... trucidari præcepit.