« »
 
[]« 2 aresta » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 379a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ARESTA2
2. ARESTA, Jus in aliquem, vel ejus bona manum injiciendi, ejusmodique jurisdictioni spontanea submissio. Stat. Synod. eccl. Castr. ann. 1358. part. 2. cap. 1. ex Cod. reg. 1592. A :
Nec clerici fidejubeant pro aliquo, nec se obliguent ad sigillum, seu Arestam in aliqua curia seculari.
Vide mox Arestare 2.