« »
 
[]« 2 barbari » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 569b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/BARBARI2
2. BARBARI, Barba indui, genus pœnæ ; nisi sit a vulgari Gallico Torcher sa barbe, quod dicitur de eo, qui re aliqua privatur. Stat. collegii Fuxens. Tolos. ann. 1457. ex Cod. reg. 4223. fol. 219. v°. :
Si non venerit hora prandii, nisi causa legitima ipsum excuset, nihil de companagio sibi ministretur ; sed Barbatur juxta vulgare aliorum collegiorum.