« »
 
[]« 2 barbula » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 573c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/BARBULA2
2. BARBULA, Adolescens, juvenis, nostris etiam Jeune barbe. Flettvood. in Sylloge antiq. inscript. part. 2. pag. 364 :
Qui bene cum ingenio florebas Barbula grata.
Vide supra Barbescere.