« »
 
[]« 2 brochia » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 754a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/BROCHIA2
2. BROCHIA, Dens, cornu, aculeus, acies, Gall. Fourchon, pointe ; Brochiatus, ejusmodi brochiis munitus. Lit. remiss. ann. 1358. in Reg. 87. Chartoph. reg. ch. 136 :
Dictus Petrus percussit ex inadvertentia et a casu prædictum Martinum in capite de uno baculo brochiato de Brochiis ligneis.
Nostri Brochier et Broquier dixerunt, eodem sensu, quo Itali Brocciare, Pungere, transfigere, Gall. Frapper d'estoc, percer. Lit. remiss. ann. 1363. in Reg. 101. ch. 11 :
Icellui du Gardin.... vint devers le suppliant l'espée traite, et sens ce que ledit suppliant lui meffeist, li vint Broquier de son espée par la poitrine, en droit le cuer.
Aliæ ann. 1385. in Reg. 128. ch. 176 :
Ledit Grisel trahy son espée et acouru après ledit exposant pour le cuider Brochier. Ferir à broque,
vel de broche, eadem acceptione, in Lit. remiss. ann. 1392. ex Reg. 144. ch. 192 :
Icellui Curgnet feri ledit Casin à Broque d'un bazelaire parmi le costé. Fery de Broche de son bazelaire,
in aliis ibid. ch. 260. Vide supra Broca 4.