« »
 
[]« 2 carreare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 2, col. 185b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/CARREARE2
2. CARREARE, Carro vehere, carrum ducere, Ital. Carreggiare, Gall. Charrier. [] Acarier, eodem sensu, in Ch. ann. 1248. ex Chartul. 21. Corb. fol. 110 :
Et il le doit Acarier, et doit avoir, le jour qu'il carie, une garbe de past.
Lit. remiss. ann. 1408. ex Reg. 163. Chartoph. reg. ch. 91 :
Icellui Hue estoit aux champs, là où il faisoit Acarier ses ablais à Heinmeville où il estoit demourant. Acharier,
in aliis Lit. ejusd. ann. ex Reg. 162. ch. 363 :
Icellui Henry et son valet aloient aux champs pour Acharier de leurs ablaiz. Encarier,
eadem acceptione, in Ch. ann. 1454. ex Chartul. 21. Corb. :
Ne pooit copper, abatre, ne faire copper, ne abatre, emmener, ne Encarier, ne faire emmener ne Encarier, etc. Escharrer,
in Lit. ann. 1381. tom. 6. Ordinat. reg. Franc. pag. 601. Stat. Taurin. ann. 1360. cap. 279. ex Cod. reg. 4622. A :
Quod nullus carearius vel asinarius possit vel debeat Carreare vel portare diebus Dominicis vel festivis.
Vide supra Carrare.