« »
 
[]« Corniculatim » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 2, col. 569c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/CORNICULATIM
CORNICULATIM, In modum cornu. Vita Ludov. Pii tom. 6. Collect. Histor. Franc. pag. 124 :
Luna, quæ se ei adversam præbuerat, paulatim Orientem petendo, Corniculatim illi lumen a parte Occidentali restitueret, in morem sui, quando prima vel secunda cernitur.