« »
 
[]« Erciare » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 3, col. 287b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ERCIARE
ERCIARE, Occare, Gall. Hercer. Chartular. SS. Trin. Cadom. fol. 20. v°. :
In Oistrehan habemus xxix. vilanos plenarios... acram terræ arant per annum... et Erciant et seminant de semine nostro.
Vide Erptia.