« »
 
[]« Errovagare » (par C. du Cange, 1678), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 3, col. 291c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ERROVAGARE
ERROVAGARE, Vagari, errare, hinc inde discurrere, Alemannis Irrivagen. Eckehardus Junior de Casib. S. Galli cap. 7 :
Compulit tamdem Cralo fratres Errovagari, post arsuram solitos claustro stabiles vivere.