« »
 
[]« Estella » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 3, col. 318b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/ESTELLA
ESTELLA, Assula, segmentum, nostris etiam Estelle. Arest. ann. 1303. in Reg. Olim parlam. Paris. fol. 106 :
Nitebantur facere rengias, Estellas et forellos, ac cætera opera de corio et ligno necessaria pro ensibus.
Ubi significantur assulæ, quibus compingitur vagina. Lit. remiss. ann. 1386. in Reg. 130. Chartoph. reg. ch. 163 :
Ipsa significans Johannem Bergoin maritum suum quadam Estella fustea... percussit.
Aliæ ann. 1379. in Reg. 114. ch. 349 :
Icellui Jehannot... oy le cop d'une busche appellée Estelle.
Rursum aliæ ann. 1410. in Reg. 164. ch. 289 :
Comme le suppliant s'en feust alé querir en une estaillerie, nommé ayse,... une voiture d'Estaille. Estoille,
in aliis ann. 1425. ex [] Reg. 173. ch. 348 :
Icellui Charmillon print une busche a faire feu, nommée esclat ou Estoille.
Non alia, ut videtur, notione, Estenet in Lit. ann. 1396. ex Reg. 151. ch. 147 :
Icellui Astruc d'un Estenet de bois qu'il avoit en sa main, féry ledit Vigier un cop sur la teste.
Et Eytene, in aliis ann. 1460. ex Reg. 190. ch. 134. Esteil vero, Postis, vulgo Poteau, jambage de porte, in Lit. remiss. ann. 1409. ex Reg. 163. ch. 321 :
Icellui Perrinet bouta sa hache entre l'uis et le postel ou Esteil, ou il le devoit clorre.
Vide supra Essella.