« 3 noctare » (par P. , 1766), dans , et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 5, col. 599b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/NOCTARE33. NOCTARE, f. Canalem fodere, quo aqua excurrat, vel pro Nectare aut Nettare,
Expurgare, Gall. Nettoier. Vide supra Nectesare. Charta ann. 1228. in
Lib. nig. S. Petri Abbavil. fol. 308. r°. :
Et sciendum quod ego et hæredes mei dicta fossata vel marisca, sine licentia prædictorum prioris et conventus expressa, non potero Noctare vel exalrare, vel aliquem cursum facere.
P. , 1766.
◊ Aliud sonat vox Gallica
Nocter, in Lit. remiss. ann. 1410. ex Reg. 164. Chartoph. reg. ch. 358 :
Lesquelx compaignons dirent à icellui Benjamin que l'en pourroit bien Nocter ou dire qu'ils estoient de ce coulpables.An Murmurare, venire in suspicionem de scelere ?

