« Prolicere » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans , et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 6, col. 528a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/PROLICERE
PROLICERE, Emanare, effluere. Varro :
Demum ubi Prolicuit dulcis unda.Gloss. Isid. Eodem sensu quo Proliquare apud Apuleium, unde Proliquere legendum censet Grævius.