« »
 
[]« Rifflura » (par C. du Cange, 1678), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 7, col. 187c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/RIFFLURA
RIFFLURA, Levis plaga in cute, ex Gallico Rifflure : illud vero forte ex Riefflare, de quo supra, rapere, ita ut Rifflura sit eorum, quibus caro leviter rapiatur, ac vellitur. Bracton. lib. 3. tract. 2. cap. 23. § 2 :
Utrum ibi sit plaga vel Rifflura,
ad hoc quod procedat duellum. Cap. 24. § 2.
Rufflura
scribitur, et in Fleta lib. 1. cap. 41. § 3.
P. Carpentier, 1766.
Vulgo Eraflure, alias Riffleure. Lit. remiss. ann. 1389. in Reg. 138. Chartoph. reg. ch. 65 :
Il a confessé avoir eu riote avec un autre pauvre homme,.... lequel il fery d'un petit coustel un coup à la cuisse, dont il lui fit une Riffleure tant seulement.