« »
 
[]« Scumum » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 7, col. 376b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/SCUMUM
SCUMUM, f. Locus ubi vilia quæque et quisquiliæ asservantur, ab Angl. Scum, quod spumam, et metaphorice quævis rejectanea sonat. Inventar. Eccl. Noviom. ann. 1419 :
Et sunt omnia prænominata in parvo scrinio dicti Scumi.
Neque enim infrequenter in hocce Inventario occurrunt voce Anglicæ.