« »
 
[]« Sonorior » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 7, col. 527c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/SONORIOR
SONORIOR, comparat. vocis Sonorus, ad calcem Johan. Abrinc. de Offic. Ecclesiast. pag. 385 :
Nos habemus ærea Sonoriora et duribiliora, significantia ora prædicatorum Sonorius cantare,
in Consuetud. Fontanell. MSS.