« »
 
[]« Syllabicare » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 7, col. 685a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/SYLLABICARE
SYLLABICARE, ut mox Syllabizare. Vita S. Catharinæ Senensis tom. 3. April. pag. 881 :
Si jubebatur Syllabicare, in nullo sciebat aliquid dicere : imo vix litteras cognoscebat.
P. Carpentier, 1766.
Glossar. Lat. Gall. ex Cod. reg. 7692 : Syllabicare, Espeller. Nostris vero Syllabifier et Syllaber, Scribere, literas exarare sonat. Lit. remiss. ann. 1479. in Reg. 206. Chartoph. reg. ch. 355 :
Laquelle somme de vingt trois livres Tournois... n'etoit point Syllabifiée, ne escripte au long.
Mirac. MSS. B. M. V. lib. 2 :
Li lais ne fait mie à gaber,
Pour ce s'il ne set Syllaber.