« »
 
[]« Tabussare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 8, col. 010c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/TABUSSARE
TABUSSARE, ut supra Tabollare, Strepitum facere crebris ictibus aliquid percutiendo, nostris alias Tabuster. Lit. remiss. ann. 1383. in Reg. 124. Chartoph. reg. ch. 124 :
Pervenit quod Ymbertus de Bliez archidiaconus Belsiæ in ecclesia Aurelianensi..... ludendo ad pilam in suburbiis civitatis Aurelianensis in vico S. Aniani, ad portam domus Margotæ la Fromentine venit et ad eam fortiter Tabussavit, fortiter proclamando et ipsam domum intravit.
Aliæ ann. 1410. in Reg. 165. ch. 126 :
Celui qui ainsi Tabustoit laditte cloche, etc.
Occurrit apud Rabelais. tom. 1. pag. 35. Hinc Tabuter a Tabust, Rixa, jurgium. Lit. remiss. ann. 1478. in Reg. 205. ch. 17 :
Lesquelx compaignons se Tabutoient fort ensemble, à l'occasion duquel Tabust, etc.
Aliæ ann. 1457. in Reg. 187. ch. 174 :
Le suppliant dit à son nepveu, je vous prie qu'il n'y ait point de noise ne de Tabust.
De quovis strepitu Tabut dixerunt nostri. Lit. remiss. ann. 1400. in Reg. 155. ch. 169 :
Sans qu'icellui Simon veist cheoir ledit Jehan, ne le oy crier, pour ce que ladite charrete estoit couverte et pour le grant Tabut d'icelle.
Vide Tabustellus.