« Tassellare » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans , et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 8, col. 038a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/TASSELLARE
TASSELLARE, Claudere, obstruere, ab Italico Tassello, Obturamentum. Statuta Mutinæ
pag. 4 :
Et si per aliam domum vel casamentum fieri fecerit aliquod cavamentum, ab utraque parte dicti cavamenti fieri faciat et bene Tassellari, cooperiri, ac domum, casamentum de terra, luto et putredine remondari ac desgombrari.