« »
 
[]« 2 trebuchare » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 8, col. 162a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/TREBUCHARE2
2. TREBUCHARE, Evertere, dejicere, disturbare. Computus ann. 1202. apud D. Brussel tom. 2. de Feudorum usu pag. ccvii :
Pro hordamenta Feritatis, quod ventus Trebuchavit, et pro granchia reparanda c. et xiii. s.
Nostri Trebucher dicunt neutra notione pro titubare, vacillare, procidere, prolabi.
P. Carpentier, 1766.
Hinc Faire le Trabuchet vel le Trebuchet, Crus crure implicare ad aliquem dejiciendum seu prosternendum, vulgo Donner le croc en jambe. Lit. remiss. ann. 1413. in Reg. 167. Chartoph. reg. ch. 149 :
Icellui Symon fist le Trabuchet de son pié parmi les jambes de Jehannet, dont icellui feust chu à terre.
Aliæ ann. 1418. in Reg. 170. ch. 227 :
Pour ce que Colart Milon avoit fait le Trébuchet par esbatement à icellui Perresson.
Vide supra Gamba 1. et Trabucare 2.