« »
 
[]« 2 treu » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 8, col. 169c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/TREU2
2. TREU, vox Gallica, Cribrum pollinarium, vulgo Bluteau, a forma cylindracea sic nuncupatum. Lit. remis. ann. 1398. in Reg. 153. Chartoph. reg. 298 :
Guillaume le Foulon failli avant,.... et eust abatu à terre le suppliant, se n'eust [] esté un Treu à buleter la farine, à quoy il estoit apuyé.
Hinc etiam Treulle, pro Treuil, Sucula, in aliis Lit. ann. 1389. ex Reg. 135. ch. 287 :
Icellui Enguerran prist la menevelle ou manche de Treulle d'un puis, etc.