« »
 
MULCARE 1, MULCARE 2.
[]« 1 mulcare » (par C. du Cange, 1678), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 5, col. 537b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/MULCARE1
1. MULCARE, Mulcator. Papias : Mulcare, affligere, vexare, calcare, afficere, cedere. Mulcator, peremptor, qui corpora afficit vel cruciat. Mulcata, damnata. Gloss. Arabico-Lat. : Mulco, pugnis calcibusque afficio.
[]« 2 mulcare » (par C. du Cange, 1678), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 5, col. 537b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/MULCARE2
2. MULCARE, Mulcere. Althelmus de 7. Vitiis capitalibus :
Denique si potuit cæli Mulcare catervas.