« »
 
[]« 3 amicari » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 223c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/AMICARI
3. AMICARI, Simul jungi, copulari ; vox Chimica. Arnauldus in Rosario MS. lib. 1. cap. 3 :
Argento vivo magis adheret et eidem magis Amicatur.