« »
 
[]« Barigallus » (par L. Henschel, 1840–1850), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 578a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/BARIGALLUS
BARIGALLUS, Persona loquax, a Germ. baren, Clamare et Lat. Gallus, aut a gellen, Tinnire, clamare. Sttaut. Famil. S. Petri apud Schannat in Hist. Wornat. Cod. Dipl. pag. 44. Adel. Persona loquax i. e. Qui causas dicit, est initio Statuti laudati, unde vero vox Barigallus, ejusque originatio Adelungo venerit, non video. Confer Bargildus et Schilterum.