« »
 
[]« Charetil » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 2, col. 288c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/CHARETIL
CHARETIL, f. Quantum carro vehi potest, Gall. Charretée. Regestum Philippi Aug. fol. 69 :
De fructu foreste unaqueque mansura prædicta debet capere in tribus annis unum Charetil per manum forestarii.
P. Carpentier, 1766.
Charetillus, ut supra Caratellus et Caratillus, Cadus, dolium, seria. Chartar. Norman. ex Cod. reg. 4653. A fol. 76 :
De fructu forestæ unaquæque masura prædicta debet capere in tribus annis unum Charetillum per manum forestarii, donando singulis annis sep tem garbas.
Unde emendare licet quæ supra. Charetée, eadem acceptione, in Arest. ann. 1414. 12. Maii ex vol. 11. arestor. parlam. Paris. :
Pro tonnello, appellato Charetée, septem solidos Turon. Chariotée,
rursum eodem sensu, in Ordinat. ann. 1415. ex Reg. 170. Chartoph. reg. ch. 1 :
Item aucun vendeur... ne vendra a laditte estappe que une Charretée ou Chariotée de vin a une foiz.
Chariottée, in Lit. ann. 1407. tom. 9. Ordinat. reg. Franc. pag. 713. art. 1. Vide supra Carraria 4.