« »
 
[]« Conglea » (par les Bénédictins de St. Maur, 1733–1736), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 2, col. 504a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/CONGLEA
CONGLEA, pro Cochlea. Vet. Gloss. San-Germ. MS. n. 501 : Conce et Conglee hac ex causa vocate, quia deficiente luna cavantur, i. e. evacuantur. Mendum corrigitur ex Isidoro lib. 12. Orig. cap. 6.