« Deampunctuare » (par P. , 1766), dans , et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 3, col. 014a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/DEAMPUNCTUARE
DEAMPUNCTUARE, Deturbare, dejicere, nostris Despointer. Instr. ann. 1397. apud Marten.
tom. 7. Ampl. Collect. col. 593 :
Et ex vestro toto statu dejiciemini et Deampunctuabimini.Lit. ann. 1408. tom. 9. Ordinat. reg. Franc. pag. 419 :
Et iceulx officiers muer ou changer de lieu en autre, ou despointer etc.Vide infra Depunctare et Desapunctare.