« »
 
[]« Dilientare » (par L. Henschel, 1840–1850), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 3, col. 119a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/DILIENTARE
DILIENTARE, pro Diligentare, verbum effictum a Diligens. Chart. Langob. ann. 752. in Brunett. Cod. Diplom. Tusc. pag. 543 :
Si de jam dicta pecunia exire voluero... aut ipsa pecunia non laborabo aut Dilientaro, pro eo quod ipsa pecunia demittere presumbsero... tunc componere promitto, etc.