« »
 
[]« 2 malleare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 5, col. 197c. http://ducange.enc.sorbonne.fr/MALLEARE2
2. MALLEARE, ut Mallare, ad mallum citare, in jus vocare. Judic. ann. circ. 873. inter Instr. tom. 6. Gall. Christ. col. 7 :
Sic interpellavit vel Malleavit homine (sic) nomine Uniforte, qui est mandatarius Daniel abbate.
Vide in Mallum.