« »
 
[]« Penchonia » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 6, col. 255a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/PENCHONIA
PENCHONIA, ut Pencellum, a Gall. Penchon et Pençon, eadem notione. Charta Joiæ dom. de Vallaincort ann. 1241. in eod. Chartul. part. 1. ch. 116 :
Penchonia cum raeriis dictæ sclusæ, cum omnibus receptionibus suis dictæ ecclesiæ in perpetuum remanebunt.
Alia ann. 1272. ibid. :
Le witisme anguille ki descent au Penchon de che molin. Pençon,
in alia ann. 1281. ibid. part. 7. fol. 124. r°. col. 1. Haud scio an idem sit Penel, in Charta ann. 1340. ex Chartul. 23. Corb. :
Ils puissent clorre de wasons le Penel, que on dit Barrette, pour l'eaue dudit aiguet venir et tourner oudit fossé pour aroer.
Vide supra Panchon. An quod palis, Penchots dictis, construeretur, sic appellabatur ? nam Penchot, Pali species videtur, in Lit. remiss. ann. 1470. ex Reg. 196. Chartoph. reg. ch. 202 :
Alors prinst icellui Gailleu ung gros [] Penchot,... pour frapper le suppliant sur la teste.