« »
 
[]« 1 seccare » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 7, col. 385a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/SECCARE1
1. SECCARE, Secca seu serra desecare, Gall. Scier. Charta Phil. Pulc. ann. 1303. in Reg. A. Chartoph. reg. ch. 23 :
Ita quod dicti fratres..... possint scindere,..... seu Seccare in dicto suo usagio cum securi vel Secca, aut quovis alio ferreo instrumento.
Sée, pro Scie, Serra, ut videtur, vel securis, in Lit. remiss. ann. 1349. ex Reg. 78. ch. 247 :
A cinq veez Siez et autres instrumens orriblement dépecerent et desrompirent la closture de ladite cure.
Hinc Sehage, pro Sciage, Sectio, in Comput. ann. 1391. ex Bibl. S. Germ. Prat. :
Item pour un cent de planche,.... qui couta, tant pour le Sehage que pour le charray, xxxv. solz.
Vide Seca.