« »
 
BURA 1, BURA 2.
[]« 1 bura » (par C. du Cange, 1678), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 779a. http://ducange.enc.sorbonne.fr/BURA1
1. BURA, Buria. Adalardus in Statutis Monasterii Corbeiens. lib. 2. cap. 1. Guerard. post. Irmin. pag. 315. :
Carra vero accipiant hortolani de Bura omni anno, secundum consuetudinem.
Eodem cap. lib. 1. cap. 1. Guerard. pag. 307. de laïcis, qui serviunt extra Monasterium :
Ad piscariam sex, ad stabulum 2. ad hortos 8. ad Buriam 7.
Quo loco, Buriam, locum, ubi lintea eluuntur, vulgo Buerie, interpretantur viri docti : an curiam ? Idem enim error [] irrepsit apud Petrum de Vineis lib. 5. Ep. 80. Vide Buria.
P. Carpentier, 1766.
Locus ubi lintea eluuntur ; nam Bure, pro Lixivio nostri dixerunt. Vocabul. Lat. Gall. ann. 1352. ex Cod. reg. 4120 :
Bure, Buresse, Lotium, lotrix.
Vide Buanderia et infra Burraria.
Guerard. in Glossar. pecul. Polypt. Irmin. : Bura, Buria, Locus sive ædes ubi plaustra, instrumentum plostrarium, omnia denique ad rem vehicularem spectantia asservantur ; unde fluxerit apud nos vox Bourrelier. Adde Anglos. esse Bur, ap. Bosworth. 21. d. a storehouse, Suecis Bur, Apotheca vel locus ubi suppellex domestica servatur, ap. Ihrium, in Glossar. Suio-Gothic. vol. 1. col. 293.
[]« 2 bura » (par P. Carpentier, 1766), dans du Cange, et al., Glossarium mediae et infimae latinitatis, éd. augm., Niort : L. Favre, 1883‑1887, t. 1, col. 779b. http://ducange.enc.sorbonne.fr/BURA2
2. BURA, Pilus, vel tomentum, Ital. Borra, Gall. Bourre. Chron. Placent. ad ann. 1388. apud Murator. tom. 16. Script. Ital. col. 581 :
Omnes alii cives Placentiæ, tam feminæ quam masculi, ..... nunc portant (caligas) cum puntis parvis, quæ puntæ, tam longæ quam parvæ, sunt plenæ pilorum sive Buræ bovis.
Vide infra Burra 1.